Contact 24/7
0770510858

Legea 17/1996 – Actualizata 2018- privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor

Capitolul I si II

Articolele 1- 45
Abrogate.

Capitolul III Uzul de armă
Articolul 46

Prin uz de armă, în sensul prezentei legi, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor, animalelor sau bunurilor de către personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale prevăzut la art. 47.
Articolul 47
Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii:
a) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
b) împotriva acelora care atacă persoanele investite cu exerciţiul autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie;
c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite – vizibil delimitate – stabilite prin consemn;
c^1) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală proprie sau a altor persoane;

d) pentru imobilizarea unei persoane care ameninţă cu comiterea cu violenţă a unei fapte prevăzute de legea penală sau care, după comiterea acesteia, nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor;
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit. b) şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni;
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu armă ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei;
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor care, potrivit legii, au fost private de libertate cu scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică;
g^1) pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la executarea unei măsuri privative de libertate, dacă nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă şi nu poate fi oprită prin alte mijloace;
h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
i) împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
j) în executarea intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei contrateroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor sau altor persoane şi restabilirii ordinii publice;
k) în executarea intervenţiei în scopul eliberării persoanelor lipsite de libertate în mod ilegal de către persoane înarmate.

Articolul 48
Personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc din dotare poate face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.

Articolul 49Uzul de armă se face numai după somaţia legală.
Somaţia se face prin cuvintele: «Stai, stai că trag!». În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.
În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia. În cazul prevăzut la art. 47 lit. h) şi i), se face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: «Părăsiţi ….., vom folosi arme de foc!».
Prin excepţie de la prevederile alin. 1, în situaţiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f), j) şi k), precum şi la art. 48, se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.
În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora.

Articolul 50
Comandanţii sau şefii militari pot face uz de armă împotriva subordonaţilor, pentru a restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau de constrângere nu sunt posibile, atunci când acţiunile acestora sunt îndreptate în mod vădit spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni de luptă ori când periclitează în mod grav capacitatea de luptă a unităţii. În aceste cazuri, se face uz de armă, respectându-se prevederile referitoare la somaţia legală.

Articolul 51
Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se execută uzul de armă, încetarea atacului sau a stării de pericol, imposibilitatea acestora de a mai acţiona sau neutralizarea acţiunilor ilegale, trăgându-se astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morţii acestora.
Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.
Cel care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze în cel mai scurt timp posibil, pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite.
Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul se întocmeşte în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată, procurorului competent, potrivit legii, de către instituţia din care face parte persoana care a executat uzul de armă.

Articolul 52
Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta acestora este evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor şi persoanelor cu handicap vizibil, precum şi în situaţia în care s-ar primejdui viaţa altor persoane, cu excepţia:
a) cazurilor în care se înfăptuieşte un atac armat izolat sau în grup împotriva persoanelor prevăzute la art. 47 lit. a) şi b);
b) situaţiilor prevăzute la art. 47 lit. j) şi k).
Se interzice uzul de armă:
a) în situaţia în care s-ar viola, în mod intenţionat, teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin;
b) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane.

Articolul 52^1
Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.

Articolul 52^2
Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale au obligaţia de a pregăti personalul autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc cu privire la condiţiile utilizării acestora şi de a institui testări teoretice şi practice periodice ale acestui personal.

Articolul 52^3
Prevederile art. 46-52 se aplică inclusiv instituţiilor care au încadrate persoane care ocupă funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice, înarmate cu arme de foc, în situaţiile în care uzul de armă nu este reglementat prin lege specială.

Capitolul IV
Abrogat.
Articolele 53 – 86 au fost abrogate

Avocat Tudor Mihai Cosmin e-mail: office@avtudor.com tel. +4 0770510858

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1
Salut!
Cum te putem ajuta?
Powered by