Dispoziţii generale

Articolul 1

Prezenta lege stabileşte cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, şi instituie măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative ale acestora.

Articolul 2

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) substitut – orice substanţă sau asociere de substanţe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciupercă ori părţi ale acestora al căror regim juridic nu este reglementat prin alte dispoziţii legale, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive şi care, indiferent de conţinut, denumire, mod de administrare, de prezentare sau de publicitate este ori poate fi folosit în locul unei substanţe sau preparat stupefiant ori cu efecte psihotrope sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub control naţional sau pentru aceleaşi scopuri;

b) operator – persoana fizică sau juridică care, coordonând direct ori prin interpuşi, efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse, denumite în continuare operaţiuni cu produse;

c) reprezentant autorizat – orice persoană fizică sau juridică stabilită în România care a primit un mandat din partea unui operator pentru a acţiona în numele acestuia ori în nume propriu, dar pe seama operatorului, în temeiul legislaţiei relevante;

d) publicitate – orice formă de promovare destinată uneia sau mai multor persoane, realizată prin orice modalitate ori mijloc de exprimare sau informare;

e) efecte psihoactive – unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică;

f) consum – introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalităţi: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane;

g) regim juridic al produsului – ansamblul reglementărilor având ca obiect cel puţin una dintre operaţiunile prevăzute la lit. b);

h) autorizaţie – act tehnico-administrativ emis de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare A.N.S.V.S.A., care atestă că produsul nu este substitut în sensul prezentei legi, în urma efectuării unor analize şi evaluări de către laboratoarele specializate în acest sens, după caz.

(1) Operaţiunile cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se supun autorizării în condiţiile stabilite de prezenta lege.

(2) Până la obţinerea autorizaţiei este interzisă desfăşurarea de operaţiuni cu produsul ce face obiectul autorizării.

(3) Se consideră că un produs este susceptibil de a avea efecte psihoactive dacă se poate aprecia în mod rezonabil că ar produce asemenea efecte, dacă nu este folosit sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs.

(4) La aprecierea caracterului rezonabil se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele criterii:

a) lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului;

b) caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora;

c) consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului;

d) prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

(5) Autorizarea este necesară şi în cazul în care operaţiunile cu produse se desfăşoară prin intermediul mijloacelor electronice.

Orice operator ce desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar dacă scopul pentru care a fost produs nu este consumul, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, are obligaţia de a solicita A.N.S.V.S.A. o autorizaţie, astfel cum este definită la art. 2 lit. h).

Articolul 5

(1) În vederea obţinerii autorizaţiei, operatorul sau reprezentantul autorizat depune la A.N.S.V.S.A. următoarele:

a) cerere de autorizare din care să rezulte: numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul social ale operatorului ori ale reprezentantului autorizat al acestuia, precum şi denumirea produsului şi scopul operaţiunilor pentru care se solicită autorizarea;

b) caracteristicile calitative şi cantitative ale tuturor constituenţilor produsului, inclusiv denumirea comună internaţională, dacă există o asemenea denumire sau o referire la denumirea chimică relevantă;

c) evaluarea riscurilor psihoactive pe care le-ar putea prezenta;

d) descrierea metodei de fabricaţie şi de control utilizate de fabricant;

e) explicaţiile privind măsurile de precauţie şi siguranţă ce trebuie luate pentru ca produsul să nu fie sau să nu poată fi recomandat pentru consum uman;

f) rezultatele testelor fizico-chimice, biologice sau microbiologice şi toxicologice, după caz;

g) o machetă a ambalajului primar şi, după caz, a ambalajului secundar, precum şi modalitatea de utilizare recomandată;

h) dovada achitării tarifului de autorizare;

i) orice alte documente sau informaţii pe care le consideră relevante pentru obţinerea autorizaţiei.

(2) Odată cu documentaţia prevăzută la alin. (1), solicitantul furnizează, în recipiente/ambalaje sigilate, mostre din produsul pentru care se solicită autorizarea.

(3) În cazul în care A.N.S.V.S.A. apreciază că sunt necesare cantităţi suplimentare de produs, notifică operatorul în acest sens.

A.N.S.V.S.A. analizează documentaţia depusă şi transmite mostrele furnizate de solicitant, în vederea analizării compoziţiei calitative şi cantitative a produsului, laboratoarelor acreditate în Uniunea Europeană sau în Spaţiul Economic European.

(1) După obţinerea rezultatului analizelor de laborator, o copie certificată a acestora, împreună cu documentaţia aferentă, se transmite de către A.N.S.V.S.A., spre evaluare, comisiei constituite atât din specialişti din comisia de farmacologie clinică, toxicologie şi toxicodependenţă şi din comisia de psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, cât şi din specialişti din structurile specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, în vederea certificării dacă produsul are sau nu efecte psihoactive.

(2) Nominalizarea persoanelor care fac parte din comisia prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne, în termen de maximum 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Comisia prevăzută la alin. (1) poate solicita efectuarea de analize de laborator suplimentare.

Cheltuielile necesare autorizării şi evaluării sunt suportate de solicitant.

(1) Dacă în urma evaluării se constată că produsul pentru care se solicită autorizarea este substitut, A.N.S.V.S.A.:

a) comunică solicitantului refuzul de eliberare a autorizaţiei, în condiţiile prezentei legi;

b) notifică Ministerul Sănătăţii în vederea efectuării demersurilor necesare pentru înscrierea substitutului în unul dintre tabelele din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Dacă în urma evaluării se constată că produsul pentru care se solicită autorizarea nu este substitut, A.N.S.V.S.A. eliberează autorizaţia pentru operaţiunile şi produsele solicitate, în termen de 30 de zile de la data obţinerii rezultatelor analizelor şi evaluărilor prevăzute la art. 6 şi 7.

(3) A.N.S.V.S.A. ţine şi actualizează un registru special în care se înscriu operaţiunile şi produsele pentru care se emite autorizaţie, precum şi operatorii autorizaţi; datele din registru se fac publice prin afişare pe pagina de internet a instituţiei.

Respingerea cererii de autorizare poate fi contestată de solicitant la instanţa competentă, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile legale referitoare la autorizarea tacită nu sunt aplicabile pentru obţinerea autorizaţiei prevăzute în prezentul capitol.

Procedura de autorizare, inclusiv cea privind desfăşurarea analizelor şi evaluărilor prevăzute la art. 6 şi 7, modelul cererii de autorizare, modelul autorizaţiei, precum şi cuantumul tarifelor de autorizare şi de evaluare se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii, al ministrului afacerilor interne şi al preşedintelui A.N.S.V.S.A., care se emite în termen de maximum 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.*)

Capitolul III

(1) În cazul în care există sau se presupune în mod justificat că există un risc de a se efectua operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, împuterniciţii legali ai Ministerului Sănătăţii, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi ai A.N.S.V.S.A. au dreptul să dispună blocarea mărfii, retragerea de pe piaţă, interzicerea utilizării produselor, suspendarea activităţilor, publicităţii sau, după caz, închiderea provizorie a locaţiilor în care aceste operaţiuni se desfăşoară.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), dacă operaţiunile se desfăşoară prin mijloace electronice, Ministerul pentru Societatea Informaţională, la sesizarea autorităţilor competente prevăzute la alin. (1), solicită furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice blocarea accesului la conţinutul site-ului în cauză, în condiţiile legii.

(3) Actul administrativ prin care se dispun măsurile de precauţie prevăzute la alin. (1) şi (2) poate fi contestat în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) În vederea efectuării testelor de laborator şi/sau evaluărilor prealabile necesare, odată cu luarea măsurilor de precauţie prevăzute la alin. (1), autorităţile vor preleva probe.

(5) Dacă în urma testelor de laborator şi/sau evaluărilor se constată că produsul nu este substitut, măsurile de precauţie se revocă.

(6) Cheltuielile pentru efectuarea testelor/evaluărilor prevăzute la alin. (4) se suportă de către autorităţile prevăzute la alin. (1), în funcţie de autoritatea care a dispus măsurile, urmând a fi recuperate, după caz, de la operator în condiţiile legii.

(1) Ori de câte ori, în cadrul unei activităţi de control efectuate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, se presupune în mod justificat că se efectuează operaţiuni ce au ca obiect produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, organul de control sesizează organele de urmărire penală competente.

(2) În cazul în care operaţiunile respective se desfăşoară prin intermediul mijloacelor electronice, organele de control competente sesizează şi Ministerul pentru Societatea Informaţională, care solicită furnizorilor de servicii prin mijloace electronice blocarea accesului la conţinutul site-ului în cauză, în condiţiile legii.

(1) Nerespectarea de către furnizorii de servicii prin mijloace electronice a obligaţiei de a bloca accesul la site în termen de 12 ore de la primirea solicitării prevăzute la art. 13 alin. (2) şi art. 14 alin.(2) din partea Ministerului pentru Societatea Informaţională constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul Ministerului pentru Societatea Informaţională.

(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.

(1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Fapta persoanei care, cu intenţie, efectuează fără drept operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzând sau disimulând că acestea sunt produse autorizate potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Împiedicarea, fără drept, sub orice formă, a personalului cu atribuţii de control din cadrul autorităţilor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în timpul programului normal de lucru, în sedii şi incinte cu scopul efectuării controlului constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.

Publicitatea făcută oricăror produse pretinzând în mod credibil că prin consum acestea produc efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

(1) Infracţiunile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1).

(1) Prevederile referitoare la obţinerea autorizaţiei se aplică în mod corespunzător şi operatorilor care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, desfăşoară operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

(2) Cererea de autorizare, însoţită de documentaţia necesară, se depune în termen de o zi de la data intrării în vigoare a normelor prevăzute la art. 12.

(3) Dispoziţiile art. 15 alin. (1) intră în vigoare la 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.